Stie cineva un leac pentru suflet?

Durerea sufletului ca si durerea trupului are rol protector si ne anunta cand fiinta noastra sufera pentru ca nevoi importante cum sunt dragostea si comunicare nu sunt implinite. Sentimentul de alienare/ instrainare de un loc, o persoana/ grup sau chiar de propria fiinta poate aduce acest sentiment de durere a sufletului. Sufletul, la fel ca si trupul are posibilitati miraculoase de vindecare si ce trebuie sa faci este sa le aduci la iveala. “Fiecare lucru trebuie sa se transforme in ceva mai bun si sa dobandeasca un nou destin” scrie Paul Coelho in romanul sau “Alchimistul”. Ceea ce trebuie sa facem este sa depasim identificarea noastra cu durerea sau confuzia. Daca nu reusim acest lucru putem pierde mesaje semnificative pe care ni le transmite chiar durerea careia incercam sa-I rezistam. In cartea sa “Incursiuni in autoterapia asistata” Andre Moreau propune un ghid prin care ai putea incerca primii pasi spre a-ti regasi starea de bine si echilibru: 1.Descrie problema ta actuala si mai ale persistenta ei. Incearca sa scrii ce se intampla in prezent, descrie evenimente concrete. Cine face ce? Ce problema rezulta de aici. Cine sufera de pe urma ei? Cum se intampla aceasta? Insista asupra modului “cum s-a manifestat aceasta problema in ultimul timp”. 2.Descrie acum solutiile incercate recent pentru a infrunta aceasta problema. 3.Descrie responsabilitatea ta cu privire la acesta problema si mai ales persistenta ei 4.Care ar fi pentru tine primul semn de schimbare? Aceast ghid poate servi la clarificarea problemei, la o mai buna formulare a acesteia, la o reflectare asupra persoanei si a vietii tale, si la precizarea situatiei actuale si a viitorului dorit. Aceste reflectii pot fi apoi discutate cu un profesionist cu experienta si se va lua eventual decizia pentru terapie. Facand acest lucru s-ar putea sa descoperi ca ai sentimente ambivalente: pe de o parte, simti ca ar fi binevenit un ajutor, pe de alta parte nu te hotaresti totusi sa-l cauti. Ezitarea poate proveni dintr-un sentiment sanatos care iti spune ca nu-I nevoie sa cauti ajutor si sa consulti un expert la prima dificultate. Dar ea poate de asemenea sa te lipseasca de un ajutor realmente justificat , care ar putea sa te scuteasca, pe tine si pe altii, de suferinte inutile. In acest caz, care este alegerea cea mai buna? Sa discuti problema cu o persoana de incredere pentru a sa o intelegi mai bine. Autorul mai sus mentionat propune in aceiasi lucrare o lista a motivelor care te aseaza intr-o pozitie favorabila pentru a munci prin si cu tine insuti: daca suferi din cauza problemelor pe care le intalnesti; daca ai incercat mai multe solutii diferite fara sa gasesti totusi o rezolvare; daca accepti ajutorul care ti ofera; daca de obicei te bazezi pe propriile mijloace, fara se neglijezi ceea ce iti ofera cei din jurul tau, intr-o maniera activa; daca de obicei iei in considerare partea ta de responsabilitate in ceea ce ti se intampla. Vei fi intr-o pozitie defavorabila si in acest caz vei avea mai multa nevoie de ajutor de specialitate: daca abandonezi in fata obstacolelor; daca nu suporti sa fi ajutat; daca te bazezi mai mult pe ceilalti decat pe tine pentru a iesi dintr-o situatie, sau mai degraba pe medicamente decat pe felul tau de a trai, pentru a-ti reduce indispozitiile, temerile, oboseala sau insomnia; daca de obicei te plangi de circumstante, de oameni, de lume, de sanatate, simtindu-te in postura de victima; daca iti spui adesea: “Nu voi iesi din situatia asta”; daca nu doresti destul de mult sa schimbi situatia; daca de obicei nu iubesti oamenii si, evident, daca persisti in a nu te iubi nici pe tine. Articol publicat pe: http://www.121.ro/articole/art4877-leacul-pentru-suflet.html

Minciuna la copil

La copil distinctia intre adevarat si fals, apoi intre adevar si minciuna, este progresiva. Pentru Piaget, inainte de 6 ani copilul nu face distinctia intre minciuna, joc si fabulatie. Treptat, dupa varsta de 8 ani, minciuna va dobandi dimensiunea intentionala. Intre aceste doua etape, de-o parte fiind prevalenta activitatea ludica, fabulatia si fantasma, inainte de 6 ani, iar de cealalta parte aflandu-se minciuna intentionata, dupa 8 ani, se situeaza o parte in care adevarul si falsul sunt distincte, dar minciuna se confunda cu greseala. In plan clinic, in mod clasic se disting la copil trei tipuri de minciuna: minciuna utilitara; minciuna compensatorie; mitomania. Minciuna utilitara, folosita de catre copil pentru a obtine un avantaj sau pentru a evita o neplacere, poate sa apara ca o conduita la indemana, al carui exemplu il constituie disimularea sau falsificarea notei la scoala. Minciuna compensatorie traduce nu cautarea unui beneficiu concret, ci cautarea unei imagini pe care subiectul o crede inaccesibila sau pierduta: isi inventeaza o familie mai bogata, mai nobila, mai savanta, isi atribuie merite scolare, sportive sau razboinice. Banale pana la varsta de 6 ani, cand astfel de conduite se inscriu in spatiul de reverie tranzitional ce permite copilului sa-si elaboreze identitatea narcisica, dincolo de aceasta varsta prezenta lor semnaleaza adesea tulburari psihopatologice mai marcate. Mitomania este gradul extrem al acestei reverii fabulatorii. A spune adevarul nu vine de la sine, ci reprezinta o veritabila invatare progresiva. Exista deci o intreaga invatare sociala a adevarului: parintii valorizeaza in general marturisirea adevarului si fac din el dovada unui comportament responsabil. A spune adevarul va deveni pentru copil, putin cate putin, o modalitate mai subtila de a-si satisface parintii, de a satisface exigentele sociale, si, in fine, de a-si satisface propria stima de sine. Comportamentul parintilor fata de minciuna va determina modul cum copilul va alege mai tarziu daca sa mai apeleze la minciuna in alte contexte. Daca parintii sunt mai curand neatenti sau creduli, copilul va continua sa minta, daca parintele alege sa fie excesiv moralizator, poate provoca adancirea intr-o conduita din ce in ce mai mincinoasa (a doua minciuna pentru a o explica pe prima). Invata-ti copilul sa caute impreuna cu tine solutii optime la problemele ivite, in loc sa-l pedepsesti. Usureaza-i sarcina de a spune adevarul. Daca minte pentru ca a facut ceva rau, spune-i: "Imi pare bine ca mi-ai spus in sfarsit adevarul, dar ma supara totusi ce ai facut". Copilul trebuie sa-si indrepte greseala, indreptand lucrurile sau cerandu-si scuze. Nu-l insulta, numindu-l mincinos. Copiii incep sa se considere ei insisi mincinosi si asta va mari probabilitatea ca minciunile sa se repete.

Copilul meu este plictisit sau are o depresie?

Parintii remarca schimbari ale comportamentului copilului fata de cum il stiau. Astfel de schimbari pot fi: isi pierde interesul fata de lucrurile care mai inainte il pasionau foarte mult; chiar daca continua sa faca unele lucruri, le face fara placere; plange chiar si datorita unor incidente minore; prefera sa stea mai mult in casa; se simt obosit; nu doarme bine. Schimbarile sunt graduale si acest lucru le face sa para dificil de remarcat de la inceput. Cand sunt observate de catre cei din jur, pot fi atribuite unei banale raceli. Depresia poate aparea la copii si adolescenti cu varsta intre 5 si 16 ani. Pentru a vorbi de dispozitie depresiva la copii sau adolescenti, trebuie ca dispozitia depresiva sa fie prezenta cateva saptamani la rand. Este important ca cei din jur sa nu nege faptul ca atat copiii, cat si adolescentii pot deveni depresivi. Este dificil pentru parinti si profesori sa recunoasca o dispozitie depresiva, intrucat pe de o parte pe parcursul unei zile dispozitia se poate schimba. Tristetea poate fi mascata prin comportamente cum sunt neascultarea sau agresivitatea, dar aceasta nu inseamna ca orice tulburare de comportament ne duce cu gandul la depresie. Depresia poate fi insotita de anxietate si aceasta se poate manifesta si sub forma unor semnale fizice cum ar durerile de cap, deranjamentele stomacale. Daca parintii devin ingrijorati ca, copilul ar putea sa aiba o afectiune fizica, depresia poate fi ignorata. Multi copii spun ca sunt plictisiti uneori. Aceasta inseamna ca ei devin plictisiti cand nu au nimic de facut, sau prietenii sunt plecati si ei nu-i pot suna, sau vremea este urata si nu pot juca fotbal. O asemenea stare nu poate fi considerata ca un semn al depresiei. Devine un semn al depresiei doar atunci cand copiii au ocazia de a face lucruri care in mod obisnuit ii bucura, dar nu doresc sa participe. Daca copii sau adolescentii prezinta un asemenea comportament timp de cateva saptamani , este un semn clar al depresiei. Parintii trebuie sa ceara sfatul unui specialist: daca dispozitia ramane depresiva timp de doua sau trei saptamani; dispozitia depresiva afecteaza rutina zilnica; apar perturbatii serioase ale deprinderilor alimentare si de somn; copilul are ganduri sau dorinte de a-si lua viata. In asemenea situatii, parintii au nevoie sa-si asigure resursele necesare, cum ar fi timpul si disponibilitatea necesara pentru a-i acorda copilului atentia cuvenita ascultarii dorintelor si emotiilor lui. Cateva recomandari folositoare pentru a asigura o ascultare pozitiva a copilului sunt: asigurati-va ca aveti timp suficient pentru a comunica cu el; alegeti un spatiu linistit unde sa nu fiti intrerupti; in timpul discutiei nu-l coplesiti cu propriile dumneavoastra nelinisti sau suparari; nu-i spuneti povestiri despre persoane care au avut probleme asemanatoare cu ale lui; nu intrerupeti copilul cu fraze de genul: "Hai, revino-ti, nu-i sfarsitul lumii"; nu invinovatiti copilul. Atunci cand si in cadrul familiei sunt probleme de comunicare intre parinti , este recomandabil ca acestia sa apeleze la o terapie de familie. Articol publicat pe: http://www.eva.ro/sanatate/sanatate/mama-si-copilul/ghid-psihologic-pentru-parinti/copilul-meu-este-plictisit-sau-are-o-depresie-articol-20206.html

Dependenta de "fericire"

Toate tipurile de stres cresc probabilitatea ca dorind sa te relaxezi sa devii o victima a alcoolului, nicotinei sau a drogurilor. Multe studii demonstreaza ca nu cautarea placerii ii face pe oameni vulnerabili la droguri, ci dorinta de a scapa de problemele vietii. Organismul dezvolta o reactie cu atat mai puternica la stres, cu cat sentimentul nostru ca avem un control asupra situatiei este mai slab. Numeroase lucrari despre psihologia controlului au permis punerea in evidenta a doua tipuri de tendinte la fiecare dintre noi. Permanent noi atribuim o cauza evenimentelor pe care le intalnim in viata: * fie atribuim ceea ce ni se intampla unui fel de destin exterior si in acest caz vom prezenta mai frecvent judecati de genul: "n-am noroc", "nu poti sa fii sigur de nimic", "n-am nici o vina"; * fie gandim ca ceea ce ni se intampla depinde noi insine, de eforturile, de atitudinile noastre si atunci suntem convinsi ca atat esecurile, cat si succesele noastre sunt consecintele actelor noastre. In aceasta situatie vom face mai curand urmatoarele atribuiri: "cand vrei poti…", "daca as fi facut altfel n-ar fi fost acelasi lucru". In prima situatie vom deveni mai usor tensionati si vom cauta diferite mijloace pentru a avea sentimentul ca putem controla situatia. Nicotina te ajuta sa suporti plictisul si stresul, te trezeste si te calmeaza in acelasi timp. Pentru ca domina, ne mentine treji si atenti, ne simtim mai bine dupa o tigara si mai productivi decat de obicei, iar dupa un pahar sau doua devenim mai optimisti. Sub influenta alcoolului nivelul de dopamina creste de doua ori, iar in cazul nicotinei chiar de trei ori, dupa cum a constatat toxicologul italian Gaetano Di Chiara (dupa Stefan Klein, "Formula Fericirii", ed. Humanitas). Riscul este ca in acest fel se deschide calea spre dependenta: creierul se obisnuieste cu drogul, placerea se pierde treptat si cu timpul nu mai este vorba de stari de placere si euforie, ci de pastrarea unei stari cat de cat normale. Cel care vrea sa traiasca noul in mijlocul lucrurilor cunoscute are nevoie de exercitiu. Cei mai multi oameni sunt obisnuiti sa nu perceapa mai mult decat este absolut necesar. Creierul se protejeaza astfel de stimuli care nu joaca un rol important in supravietuire. In acest proces sunt implicate circuitele neuronale influentate de dopamina. Ele controleaza perceptia oferindu-ne experiente placute doar atunci cand stimulii noi se anunta prielnici pentru organism. Dar aceste limite pot fi depasite. Aversiunea provenita din plictis nu apare decat daca ignoram principiul diversificarii intereselor sau pasiunilor. Sentimentul de indiferenta poate fi evitat daca modificam putin familiarul (asa se procedeaza in moda) sau daca incepem sa-l studiem mai atent, pentru a-i descoperi noi valente. Atentia noastra ar trebui sa se indrepte nu spre situatiile in care ne aflam, ci spre transformarea noastra. Articol publicat pe: http://www.eva.ro/psihologie/autocunoastere/dependenta-de-fericire-articol-6175.html

Obezitatea la copil

In plan clinic, obezitatea se defineste printr-un excedent de cel putin 20% in greutate in raport cu media normala corespunzatoare taliei. Frecventa obezitatii este in jur de 5% in populatia scolara. Cel mai adesea parintii dau semne de ingrijorare si solicita ajutor de specialitate abia la pubertate, aratandu-se adeseori mai ingrijorati pentru fiica decat pentru fiul lor. (Tratat de psihopatologia copilului, Daniel Marcelli, 2003). Sunt rare cazurile in care obezitatea la copil se datoreaza unei disfunctii endocrine. In plan alimentar, excesul de greutate se constituie, uneori, ca urmare a crizelor bulimice ale copilului, dar cel mai adesea este consecutiva unei deprinderi gresite a copilului, care nu se poate opri din mancat. Copilul are mai tot timpul ceva de rontait la indemana; a manca intre mese este ceva obisnuit pentru copilul obez. Treptat, imaginea lui devine aceea a unui copil care necesita mai multa atentie: evita activitatile fizice pentru ca oboseste, evita grupul de copii pentru ca este tachinat de ceilalati si se simte exclus de la jocurile celorlalti copii. Inainte de orice, trebuie sa discutati cu un doctor pentru: * a va asigura ca greutatea in plus nu este o problema; * a alcatui cu ajutorul lui un program alimentar sigur si eficient. Trebuie sa aveti de la inceput cooperarea copilului, deoarece cheia pierderii in greutate este motivatia. Copilul trebuie sa inteleaga ca e vorba de propriul lui corp si sa vrea sa slabeasca. Daca copilul si-a asumat responsabilitatea pentru a urma un program de pierdere a greutatii, e timpul sa va mobilizati pentru a-l sustine. Va trebui sa deveniti un model pentru el si sa va schimbati dieta in mod corespunzator. Verificati-va constiincios lista de cumparaturi si eliminati toate acele alimente bogate in calorii. Este de preferat sa aveti mancare gatita in locul alimentelor semipreparate. Aveti grija sa aveti multe fructe si legume in casa si sa ii explicati copilului de ce fructele sunt mai sanatoase si ingrasa mai putin decat prajiturile. Acordati-va timp si dispozitie de a urma impreuna cu copilul un program de activitati fizice. Inotul e un sport excelent pentru copiii care vor sa slabeasca. Nu incercati sa-i controlati copilului programul alimentar. Daca il cicaliti, se va revolta si va manca pe furis. Nu ii dati directive, cooperati cu el. Spuneti-i mai curand vorbe de incurajare cum ar fi: "Vad ca ai inceput sa ai grija ce mananci", "Bravo, faci eforturi serioase sa mananci corect". Articol publicat pe: http://www.eva.ro/psihologie/familia-ta/obezitatea-la-copil-articol-6276.html

Ce trebuie sa stim despre schizofrenie?

Schizofrenia poate sa apara la oricine, indiferent de rasa, cultura, religie, loc de origine, indiferent de saracia sau bogatia mediului din care provine; barbatii au acelasi risc de boala ca si femeile. Nu exista configuratie familiala tipica care sa predispuna la schizofrenie. Schizofrenia nu este o boala rara. Statisticile evalueaza ca riscul de imbolnavire este de 1%, ceea ce insemna ca unul din 100 noi nascuti poate dobandi aceasta boala. Se deceleaza in general in adolescenta. Riscul aparitiei ei este diminuat dupa varsta de 30 de ani si dispare complet dupa 45 de ani. Ereditatea are probabil un rol, insa nimeni nu a descoperit pana in prezent genele acestei b Sunt de retinut unele simptome care anunta debutul unui episod schizofrenic: izolare sociala, inadaptare vadita la locul de munca, scoala, acasa, inadaptare in ceea ce priveste igiena corporala, bizarerii de comportament, afectivitate tocita sau nepotrivita, discurs vag, ermetic sau etafizic, bizarerii de ideatie (superstitii, idei telepatice, "al saselea simt"). Cum incepe sa se manifeste schizofrenia difera de la persoana la persoana. Pentru unii, boala incepe dintr-odata, gandurile lor devin tulburi, pot avea halucinatii. Pentru altii, schimbarea este gradata si incep sa apara semne de izolare sau de neglijarea propriei persoane. Deseori schizofrenia avanseaza treptat, astfel incat familia sau persoana afectata nu inteleg multa vreme adevarul. O evolutie progresiva poate duce la acutizare sau la criza, care poate implica halucinatii, agitatie psihomotorie, tulburari de gandire (idei delirante), etc. Uneori schizofrenia evolueaza rapid si chiar neprevazut, aparand modificari grave de comportament in cateva saptamani, sau chiar zile care duc la un episod psihotic acut. Se estimeaza ca o proportie de 20% dintre persoanele cu schizofrenie nu mai fac recaderi dupa consumarea primului episod al bolii. In celelalte cazuri boala poate fi stabilizata prin tratament sau poate evolua, ca orice alta boala, cu recaderi si remisiuni. Evolutia catre cronicitate se face numai intr-o proportie foarte mica. Schizofrenia, atunci cand devine cronica, nu poate fi vindecabila – in sensul in care se vindeca o gripa. In aceste cazuri ea necesita, ca si alte boli cronice, cum ar fi diabetul, ingrijiri adaptate pe o perioada mai lunga de timp, chiar pe timpul intregii vieti. Posibilitati de tratament Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare a schizofreniei. Cele mai folosite medicamente sunt neurolepticele. Terapia este prescrisa pe o perioada indelungata, uneori timp de cativa ani. A suferi de schizofrenie inseamna a fi diferit de ceilalti; inseamna sa traiesti intr-un alt mod realitatea si sa suferi intens din aceasta cauza. Persoana suferinda de schizofrenie nu este intotdeauna capabila sa se exprime. Ea nu-si percepe nici destul de clar, nici suficient de analitic suferinta in asa fel incat sa poata sa-si deschida sufletul, sa se poata destainui celorlati. Este evident ca schizofrenia constituie un eveniment de viata care implica modificarea interrelatiei a cel putin 3 parteneri: pacientul, anturajul si medicul. Cu siguranta ca vindecarea acestei boli depinde in mare masura de influenta pozitiva pe care cei doi ultimi parteneri o pot exercita asupra primului – pacientul. Acesta isi poate, desigur, trai singur boala, insa sansele de vindecare cresc semificativ atunci cand cei trei parteneri fac front comun pentru combaterea ei. Articol publicat pe: http://www.eva.ro/psihologie/situatii-si-sfaturi/ce-trebuie-sa-stim-despre-schizofrenie-articol-21558.html

Relatia noastra a devenit monotona - chiar nu pot face nimic?

"Sa fii intim" cu cineva inseamna sa te apropii de ceea ce are el mai profund si mai secret; ceea ce presupune o incredere absoluta si o puternica legatura. Este acea stare in care poti sa-ti impartasesti emotiile, sa-ti dezvalui simtirile, sa-ti incredintezi gandurile. Opusul acestei stari sa fie oare ceea ce unii numesc monotonie? Imaginea pe care eu o asociez cel mai bine cu aceea a unui cuplu in care monotonia s-a instalat, este aceea a unui barbat si a unei femei care, intr-o zi de duminica, iesind la o terasa, au petrecut mai bine de o ora fara sa-si spuna un cuvant si fiecare a privit pe langa celalalt. Acele cupluri care ajung sa nu se mai bucure de starea de intimitate, constientizeaza initial lipsa acesteia ca o pierdere a sentimentului de multumire, de destindere si de bucurie indeosebi in apropierea partenerului. Starea de monotonie in cuplu poate aparea dupa momente dificile prin care au trecut cei doi si relatia lor (dificultati financiare, o boala care afecteaza unul din parteneri, o pierdere suferita de unul dintre parteneri, etc). In alte cazuri ea poate aparea datorita slabei capacitati a unuia dintre parteneri in a impartasi intimitatea cu o alta persoana. Initial fiecare cauta sa atribuie aceasta stare de lucruri unor evenimente dificile carora a trebuit sa le faca fata, sau sa preia din credintele irationale, primite de-a lungul timpului din familia de baza sau din cercul apropiatilor, cum ca odata cu trecerea timpului e firesc ca dragostea sa-si piarda din forta. Sentimentul pe care il numesc cei mai multi pentru a descrie starea de monotonie care s-a instalat in cuplu este acela de plictiseala. Asa cum intorci o clepsidra ar trebui sa te intrebi care este opusul acestui sentiment. Ceea ce se opune plictiselii este entuziasmul. Mai esti entuziasmat de ceea ce se intampla in viata ta? Mai ai obiective sau planuri personale? Cand ai stat sincer de vorba cu tine insuti ultima oara despre ce ti-ar place sa faci pentru dezvoltarea ta personala? Poate iti doresti sa studiezi un domeniu nou, sau iti doresti sa vizitezi o regiune sau o tara pe care nu ai mai vazut-o, sau doresti sa-ti dezvolti un talent anume? Cat timp acorzi pentru a avea o relatie buna cu trupul tau, pentru a-l ingriji? Sportul si alimentatia sanatoasa pot sa-ti confere energia fizica care sa-ti sustina eforturile de a ramane o persoana dinamica si entuziasta. Este stiut ca oamenii entuziasti atrag la randul lor oameni entuziasti si raman cu usurinta in topul preferintelor celorlalti. A aduce permanent in viata ta valorile spirituale despre viata de cuplu pe care ti le ofera religia sau filosofia spirituala al carui adept esti, poate fi o atitudine sanatoasa mai ales in momentele dificile. Pastreaza-ti concentrarea asupra dorintei de a ramane indragostit de partenerul tau. Dupa trecerea primilor fiori, starea de a fi indragostit o poti pastra prin preocupare constanta in a–ti mentine atentia indreptata asupra trasaturilor partenerului care te-au facut sa te lasi cucerit de el sau ea, sa-i descoperi noi calitati prin care sa mentii focul viu. Articol publicat la: http://www.feminis.ro/dragoste-si-sex/cuplu/relatia-noastra-a-devenit-monotona-chiar-nu-pot-face-nimic-3077